Daca ma intrebati ce am facut voi raspunde cu: am trait! Am muncit, am citit, am scris (in scopuri academice), am ras cu lacrimi, am cantat, am vazut teatru buuun de tot, m-am intalnit cu prieteni, am ascultat muzica, , am facut biscuiti pentru prima data in viata, m-am bucurat de soare...si lista poate continua.
Am facut un mic popas aici sa va scriu macar cateva cuvinte. Mi-era un pic dor de voi, potentialii mei cititori.Si nu am poposit cu mana goala: v-am adus un dar. Nu-i mare lucru, asa, o atentie. O fotografie care imi place.
Nu ar fi frumos sa putem sa ne cream in jurul nostru exact lumea la care visam?Asa, ca in fotografia aceasta.
Mie mi-e dor de copilarie si de visele de atunci. Cat de mult credeam in ele! Ca de pilda, visul de a deveni medic. Nu stiu nici cand, nici cum a disparut telul acesta din lista mea de vise. Nu imi pare rau, dar chiar nu imi amintesc ce am ganditi si simtit atunci cand mi-am ales calea.
Voi va amintiti ce vroiati sa fiti cand veti fi mari?
Eu voiam sa fiu avocat, asa cum vedeam in filme: adica sa ma imbrac frumos, sa fiu puternica, sa dau replici destepte din varful pantofilor cu toc inalt, sa produc rasturnari de situatie - evident, in avantajul clientului meu si lista poate continua. Cand am crescut mi-am dat seama ca nu ma potrivesc ca personalitate cu ceea ce credeam ca voi deveni. Si nici nu-mi pot mentine echilibrul pe tocuri. Un alt vis (la care in secret n-am renuntat, desi este cam tarziu) era acela de a deveni medic veterinar. Tot nepotrivit. Mai caut, ca doar mai am pana ma fac mare :)
RăspundețiȘtergereDa,evident ca invatam toata viata si cautam atata vreme cat traim. Si sunt de acord, mai e mult pana ne facem mari:)
RăspundețiȘtergere@Raluca si Lucia: Niciodata nu este prea tarziu si inca puteti crede in visele din copilarie. Cunosc exemplul unei doamne care a facut facultatea de medicina la aproape 50 de ani si care a iesit sefa de promotie si acum este presedinta medicilor ... din Romania (dar nu pot sa spun caror medici ca ii divulg deja numele si nu cred ca se vrea un exemplu, din modestie). A facut o facultate, apoi a fost contabila, apoi investitor imobiliar si acum e medic si are propriul sau cabinet :)
RăspundețiȘtergereIncredibil,Simona! Cand afli de astfel de Oameni, parca nici un vis nu mai pare asa greu de atins:)
RăspundețiȘtergereCe n-am scris mai devreme este cat de importanta este sustinerea celor dragi. Am un sentiment ca daca m-as gandi acum la o schimbare brusca de "cariera" ar trebui sa-mi justific destul de insistent motivele, pana la punctul in care m-as indoi eu insami de alegere. Dar voi tine minte exemplul Simonei. La o adica, n-or fi multi veterinari cu doctorate in filologie, nu?
RăspundețiȘtergereDa,asa e, sustinerea celor apropiati e vitala. Eu cred ca ai fi un medic veterinar minunat, la cat de mult iubesti animalele.Si unde mai pui, ca ai fi dublu doctor:))
RăspundețiȘtergere